Capitolu 30

Prea tarziu 
Part II
Ma uitam in gol fara nici un sens sau scop.Ma gandeam la parintii mei,la fiecare clipa petrecuta impreuna si restul lucurilor nespuse si nefacute.Eram distrusa.
 -Renne esti bine?!ma intreba Renne din viitor.
 -Poti sa vii putin cu mine afara?!
 -Sigur.
Am iesit afara din grota langa Jepp.
 -Ce este?!
 -Ma-i stii robotul ala cu care s-a luptat Cameron?!
 -Da...ceva de genu.
 -A ramas in casa si cand au venit parintii mei...i-a omorat.am zis eu in timp ce plangeam.
 -Oh scumpo.
M-a strans la piept,parca eram un copil neajutorat,nu ca nu eram dar nu imi placea.Am plans timp de cateva minute apoi linistea a fos sparta de Renne.
 -Trebuie sa iti mai spun un lucru,defapt doua.Pe care o vrei partea buna sau rea?!
 -Buna....
 -Cei care au murit nu sunt parintii tai.Ai fost adoptata si ce rea.....tu ai 17 ani si nu te poti muta la o casa a ta asa ca va trebuii sa te duci intr-o tabara.Temporar pana implinesti 18 ani si dupa venim dupa tine,deci nu iti fa griji.
 -Ok...deci parintii mei adevarati traiesc?!am zis pe un ton copilaresc.
 -Haide sa mergem in tabara.O sa mai gasesti poate unii ca noi.
Am urcat in Jeep si am mers acasa.