,,Draga jurnalule,
Azi e o zi perfecta de vacanta....e marti.... dau poate vineri. Sincer nu stiu, si nu imi pasa, sunt in vacanta, de ce mi-ar pasa in ce zi sunt. Aham.... acum ca am stabilit ca nu am habar in ce zi sunt sa incep sa scriu lucruri ,,serioase''. Vecinul meu Bert s-a mutata, spunea ca acest cartier era mult prea zgomotos pentru el. Firara sa fie de urechi sensibile, era singurul batranel care imi dadea dulciuri si bani atunci cand eram trista sau deprimata.... defapt uneori nu eram dar duceam lipsa de cadourile batranelului. Avea un fel de simpatie pentru mine de cand fica lui a murit acum doi ani. Era de aceasi varsta cu mine si ne intelegeam perfect, saraca Annabela, era asa o buna ascultatoare, iar cand eu nu vorbeam ( adica foarte des) imi povestea ce i se intampla ei. Mereu radeam pe tema ca noi suntem prietene numai pentru ca ne ascultam reciproc. Doar noi intelegeam asta.
Azi e ziua in care vor venii noii vecini si deja am planificat ca in urmatoarele cateva zile sa nu ies din casa si sa ii spionez, asa eram eu. Un mic spion infipt, insa asta nu ma ajuta atunci cand am avut 10 ani si mi-am urmarit sora de 14 ani pe atunci( acum are 22 de ani) si am vazut cate prostii pot face un baiat si o fata. Iac.... inca am ramas cu traume. Infine.... si eu am incercat dar nu asa ceva, si nu pe o masina sport rosie. Mama imi spune in fiecare zi ca sunt prea bagacioasa si asta nu o sa ma ajute, dar cine o baga pe ea in seama. ''
Am inchis jurnalul. Copertile rosii erau noi, abia terminasem jurnalul pe care mama mi-l darui de ziua mea acum 2 ani, cand implinisem 15 ani. Inca tin minte ce am scris prima oara.
,,Buna jurnalule.
Asta e prima si ultima oara cand o sa scriu in tine..... mama suna mai bine in capul meu chestia asta.... dar infine. Uite.. nu o sa scriu in jurnal( adik tu) pentru ca Meredith o sa te gaseasca si o te citeasca..... mda.... si asta a sunta ciudat. Iar acum un mesaj pentru surioara mea scumpa si infipta : NU O SA GASESTI NIMIC IMPORTANT CU CARE SA MA AI LA MANA IN JURNALUL ASTA!!!!!!!
Oh... ce vremuri. Eram asa copilaroasa, dar era adevarat. Meredith chiar imi cautase jurnalul sa se uite in el, dar nu il gasise. Ciudat.... findca eu il pusesem sub saltea, iar dupa o luna viata mea a inceput sa fie mai capivanta si asa ca m-am gandit ca o sa scriu in jurnal ca sa nu uit ce mi se intampla, si nici in ziua de azi Meredith nu l-a gasit si tot acolo il tin. Saracul meu jurnal, e plin de pete de mancare si de Pepsi, dar e intact ( oarecum) si nu are nici o foaie rupta.
-Krista!!!!!! Vino jos!!!!!
Era mama, unica si enervanta mea mamica, care nu avea pic de simt al modei. Am pus rapid jurnalul in ascunzatoarea lui si am coborat impleticindu-ma pe scara in spirala apoi am mers in bucatarie unde mama scotea o placinta cu mere din cuptor.
-Da?! am intrebat plictisita.
-Placinta de bun venit? Mie de ce nu imi faci asa ceva cand vin de la scoala? am intrebat bosumflata si incruntadu-mi sparencenele.
-O sa iti fac cand te muti la propria ta casa.
-Bine, ma duc sus sa imi impachetez. am zis amuzata.
-Krista, nu te mai prostii.
Mama isi dadea acum sortul ei de bucatarie jos, desii nu ii trebuia la gatit, il purtpurta ca sa para o adevarat bucatareasa, dar se mintea pe ea si toti cei care credeau asta.
-Ok.... o sa ma duc... dar nu promit ca nu o scap pe joc.
-Krista!
-Ok ok.... fac cum vrei.
Am inceput sa urc scarile spre camera mea si aveam de gand sa ascult muzica si sa ma schimb intr-un trening.
