Capitolu 14

Confruntarea
 -De mult,probabil acum sute de ani poporul lor,intr-o perioada de foamete ne-au invadat si au inceput sa ne devoreze poporul,unul cate unul.Ce-i ce au ramas in viata au decis sa figa si sa se ascunda prin paduri,timp in care au incercat sa se abtina de la baut sange,dupa o perioada de timp cei mai multi au inceput sa se stinga fara sange,asa ca cei ramas nu au mai putut rezista asa ca au inceput sa manance animale din padure......apoi se oprii.
 Vedeam pe chipul ei durere,de parac traise acele momente in timp ce povestea apoi,brus se inveselii si imi spuse cu zambetul pe buze: Du-te si va o baie.Apoi iesii din camera.Am inceput sa rad dar povestea aceea ma bilversaa insa ma tot gandeam la Mat chiar dupa toate cele spuse.M-am ridicat de pe pat si mi-am ciufuluit putin parul si am vrut sa ies din camera dar parca il auzeam pe Ryan  cum vorbea cu mine.Am ignorat acest sentimeny si am continuat.
 -De ce ma ignori?!ma intreba Ryan.
Am intepenit,efectiv am intepenit.M-am intors cu greu cu fata la el si imi era teama ca nu era o halucinatie si ca nu era real.Dar de ce te temi nu scapi,deci el chiar era acolo.Am raspuns cu jumate de gura:
 -De te esti in camera mea?!apoi mi-am dat seama ca nu am de ce sa imi fie teama.
 -Pai tu de ce te vei cu un ....caine?! a zis el revoltata.
 -E problema mea  cu cine ma vad si cu cine nu asa ca lasama!am zis aprope tipand.

 Ding Dong!!!Se auzii soneria,desii vroiam sa mai stau cu el am plecat spre usa.Cand am deschis usa am ramas mirata.Era chiar Matt.Avea in brate un buchet mare de trandafirii albi.Erau prefertatii mei.Tinea buchetul destul de sus incat sa nu ii vad capul dar stiam ca el e.Isi dadu florile din fata lui si ma saluta prietenos dar inainte ca eu sa il salut aparu Ryan de sus cu o privire furioasa care aproape ii lua foc.Matt isi arata coltii de lup si se incrunta urat la el dar mie tot mi se parea simpatic.Inainte ca cei doi sa sara la bataie am iesit afara cu Matt iar pe Ryan l-am lasat inaintru.Am inchis usa si am rasuflat usurata.Ma simteam putin ciudat deoarece dupe ce am aflta asta nu stiam ce se va intampla daca ii lasam mai mult impreuna.Mi-am indreptat privirea spre pamant oentru a nu-i putea vedea privirea firioasa.
 -Nu e nimic.zise el ridicandu-mi chipul cu mana lui.
 -Ba e vina mea... adica tu ai venit aici sa imi faci o surpriza si eu...ti-am facut si eu una dar nu la fel de placuta.am zis trista.
 -Asta este,ce ar fi sa mergem in oras?!zise el calm.
 -Desigur!am zis eu cu zametu pe buze.
Ne-am luat de mana si am mers la intalnire si inca eram uimita cum de stia ca trandafirii albi sunt preferatii mei?Dar ma bucuram din plin de compania lui.